Cea mai frumoasă inimă

Ontr-o zi un tânăr a stat în mijlocul orașului și a declarat că are cea mai frumoasă inimă din întreaga vale. S-a adunat o mare mulțime și toți i-au admirat inima, căci era perfectă. Nu avea nici o pată sau defect în ea.

Da, cu toții au fost de acord cu el, chiar era cea mai frumoasă inimă pe care o văzuseră vreodată. Tânărul era foarte mândru și se lăuda și mai tare cu inima lui frumoasă. Deodată, un bătrân a apărut în fața mulțimii și a spus: "Ei bine, inima ta nu este nici pe departe la fel de frumoasă ca a mea.

Mulțimea și tânărul s-au uitat la inima bătrânului. Bătea puternic, dar era plină de cicatrici, avea locuri unde fuseseră scoase bucăți și înlocuite cu altele. Dar acestea nu se potriveau cum trebuie, iar unele colțuri erau sfâșiate. Mai precis, în unele locuri erau niște șanțuri adânci, unde lipseau bucăți întregi.

Oamenii se holbau la el: Cum poate pretinde că inima lui este mai frumoasă, se gândeau ei? Tânărul s-a uitat la inima bătrânului, i-a văzut starea și a râs: Cred că glumești, a spus el, comparând inima ta cu a mea. A mea este perfectă, iar a ta este o mizerie de cicatrici și lacrimi.

Da, a spus bătrânul, a ta arată perfect, dar eu nu aș face niciodată schimb de locuri cu tine. Fiecare cicatrice reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea. Rup o bucată din inima mea și le-o înmânez, iar ei îmi dau adesea o bucată din inima lor care se potrivește în spațiul gol din inima mea. Dar pentru că bucățile nu sunt exacte, am câteva asperități pe care le prețuiesc pentru că îmi amintesc de dragostea pe care am împărtășit-o. Uneori am dăruit și eu o bucată din inima mea fără ca cealaltă persoană să-mi dea înapoi o bucată din inima ei. Acestea sunt brazii goi. Să dăruiești iubire înseamnă uneori să îți asumi un risc. Chiar dacă aceste brazde sunt dureroase, ele rămân deschise și îmi amintesc și ele de dragostea pe care o am pentru aceste persoane. Și sper că într-o zi se vor întoarce pentru a umple spațiul. Vă dați seama acum ce este adevărata frumusețe?

Tânărul stătea în tăcere, cu lacrimile curgându-i pe obraji. S-a apropiat de bătrân, i-a luat inima perfectă, tânără și frumoasă și i-a smuls o bucată. I-a oferit-o bătrânului cu mâinile tremurânde. Bătrânul a acceptat oferta și a pus-o în inima sa.

Apoi a luat o bucată din inima sa veche și cicatrizată și a umplut cu ea rana din inima tânărului. Nu se potrivea perfect, deoarece avea câteva margini zdrențuite. Tânărul și-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar mai frumoasă ca niciodată, în timp ce simțea dragostea bătrânului curgând în inima sa. S-au îmbrățișat și au plecat, unul lângă altul.